You turned around and caught me smiling, for a moment you looked into my eyes and our lips almost touched...
a sound of steps outside the room makes me turn my had.
You got up to embrace me, but you stopped like a frame and took your tea cup from my hands. Your fingers touched mine for a moment, like in a good by, you just looked into my eyes, smiling.
From the back of the room we hear a door opening. I closed my eyes. Someone else was there.
You left me with that smile, I try to look at something else, but my eyes remain contemplating your hands holding the hot cup of tea.
You respond something, that I can barely catch. All I hear is the gentle tone of your voice addressing me. I close my eyes, feeling that deep sensation of desire and thrill all over again. Your slow movements triggers images of us from a spring night that I love to relive...
you were so cute in analyzing the moment, just when I had the courage to live it, and find that I can be myself again...
now, dreaming feels like another reality.
my dawns are filled with you ... and I am looking for the unreal inside-out of a dream with eyes right opened... my dawns are filled with you ...
I could say that dreams & desire meet away from reality. In our minds, desires and thoughts come alive, but my dreams are like coming home to you!
In my dreams, I feel your touch with every pore... it's insanely real!
Sometimes I am living into a dream and it's where I want to be, alone with you into a perfect moment. You are so deep within me, mind, body & soul... like a presence!
maybe I should write, the beginning seems more clear now:
Povestea nr. 12
lumina roşiatică a răsăritului dispare încet sub roua zorilor, la fel ca în septembrie trecut ... deja de un an "la bunica, la ţară" a devenit acasă pentru amândoi, ce repede zboară timpul !!! mi-amintesc parfumul din aceea dimineaţă de septembrie, aroma viţei amestecată cu fum şi foşnetul vântului printre frunzele îngălbenite ... prima dimineaţă aici, ce ameţită eram!zâmbesc singură retrăindu-te, ador dimineţile cu tine!
ochii tăi mă mângaie parcă de rămas bun, întind mâinile să te strâng în braţe încă o dată, sărutul tău mi-atinge vârful degetelor şi mă arde...
- Nu pleca, te rog... e devreme... mai stai ! deschid ochii cu un zâmbet dulce, privirea mea te caută...
adirea vântului pătrunde în cameră cu aroma dimineţii, rece ...o umbră dispare în primele raze de soare, perdeaua se mişcă ...
am visat! ce dulci sunt visele cu tine ... parcă simt încă sărutul tău pe vârful degetelor, ce senzaţie... razele de soare se revarsă înăuntru, mă joc cu degetele între lumină şi umbră, apoi ridic mâna încet privind-o ca pe o operă de artă căutând parcă urmele sărutului, zâmbesc ...
- ce ameţită eşti, figură! a fost un vis!
inelul străluceşte în razele soarelui de dimineţă, mă ridic din pat goală şi fac câţiva paşi pe podeaua caldă, scăldată în soare, miroase a frunze uscate, fum şi roade coapte... mi-e poftă de struguri, zâmbesc ca o copilă îndrăgostită!
iau un tricou pe mine şi îmi prind părul în vârful capului, coborâd treptele. Merg în bucătărie...
strugurii prospeți surâd în rotunjirea lor veseli, apa se scurge rapid printre boabele galben-verzui, rece ... o clipă este numai curgere şi lumină, reflexii... gândurile au rămas în vis, ce am visat ca nu mai stiu...am numai senzaţia că am visat frumos...
mă sprijin cu fruntea de ușa dulăpiorului cu cești, închid ochii, strâns și număr, de parcă gestul ar concentra într-o clipire totul, reînodând secvențele unui film încă în ceață.
degust încet, concentrată pe amintiri...
- hmmm!!! aroma strugurilor se scurge moale și rece, mă înfioară.
privirea îmi alunecă cercetând încăperea, ar trebui un pic de ordine, până nu vine cineva, să fac o cafea... două pahare și o sticlă de vin goală stau liniștite pe bar, pregătite pentru spălat, lângă resturile cinei de aseară. În fața șemineului, sofaua veche cu pătura mea moale, cartea rămasă deschisă.
Citeam și-atunci ai apărut, aseară târziu. Te-am simțit numai când erai lângă sofa.
Ți-am gătit pui cu ciuperci și prune uscate, parcă simt încă aromele întrepătrunse molatec.
Zâmbeai, povesteai de noul apartament la care lucrezi, entuziast de toate problemele, căutând soluțiile în ochii mei, în vorbele tale amestecate printre lungi tăceri.
Zâmbeam tăcută, ador când vorbești despre amenajări, palete de culori, poziționarea luminilor și stilul de mobilier pe care îl vezi deja între pereții din cărămidă aparentă, sau zugrăveală căzută. Orice ruină e o nouă provocare, ca o epavă numai bună de salvat și lansat în valurile vieții. Aveai schițele cu tine, ne-am uitat împreună și ai mai adăugat și schimbat câteva detalii, peretele cu pattern floral din living, pe care pică lumina soarelui duminică după amiaza. Apartamentul florilor de mai, așa am denumit proiectul în glumă.
Privesc inelul de pe deget și imagini îmi năvălesc amestacate în minte, derulând pe fast forward și în revers: cina, vinul, sărutul tău, cum m-ai surprins lângă bar cuprinzându-mă în brațe, cutia vișinie, inelul, m-ai luat pe sus râzând, pe trepte, dormitorul cu perdelele zburând, m-ai trântit în pat, zâmbeam, m-ai întrebat ce vreau așa serios, am râs, te-am sărutat și hainele au zburat prin cameră, cearcefurile reci, noi în lumina lunii și vântul, podeaua caldă încă de la soare și noi doi goi frânți zâmbind.
Ți-am spus ce vreau, nu ai mai zis nimic, ai zâmbit cu degetele mângâindu-ți barba moale.
după momente dulci de tăcere, mi-ai răspus:
- Și eu vreau ... te-am sărutat de mii de ori ca un copil nebun... ce dulci sunt clipele cu tine!
- Ești nebună! Nu a fost un vis!!!
ridic mâna surâzând, a fost o dorință împlinită în prima zi aici, aseara... suntem săriți de pe fix, așteptam să mă întorc în oraș, dar... ce va, fi va fi!
Aștepți să mă trezesc, să mă suni, e 10 fără 7 minute.Trebuia să pleci să fii dimineață în oraș, la noua amenajare. Mănușile de piele le-ai uitat aici, cred că ai înghețat dimineața pe motor.
E gata cafeaua, un pic de ordine.
- Hmmmm...
Închid ochii amețită, gustând prima cafea din prima zi fericită, încă simt parfumul tău în mica cameră. Zâmbesc, fără sens, motiv ...gata cu visele!
- Ce e cu tine, hai că avem treabă azi! Nea Costel tre-să vină, să vedem ce se întâmplă cu via. Bunica culegea după 15 septembrie, aşa că e clar prea devreme să culegem ! M-am hotărât, gata!
Se aud bătăi scurte în ușă.
- Duduiță?!!! o voce blândă și groasă de atâta tutun și ani, răsună emoționat dincolo de ușă.
- Imediat !!! pornesc să mă îmbrac cu ceva, niște pantaloni ar trebui ... urc scările, încurajându-mă în gând.
- OfffOfff... A sosit timpul, duduie Adelina! Acum tu hotărăști ce se întâmplă la moșia Grigoraș, când se taie via, când cântă cocoșul, ce flori se pun în grădină, când să vină grădinarul ...
-Da, intrați! Bună Dimineața, Nea Costel! Dar fără țigări, aici... încerc să mă las.
- Costel Postăvaru, sărut mâna, duduie Mara!
- Adelina Mara Salcâm, designer ... și mai nou stăpân pe moșia Grigoraș.
- Duduița, Mara...
***
- I fucking miss you, SO MUCH that ... i can barely breath ! I can't even cry!
- OK ! I feel I should stop writing now. At least she is happy, she is with him...or you! Feels like I am getting crazier by the minute, but if she is happy maybe I will find my happiness too...
maybe I will find myself, again!
- It makes no sense, or all the sense in the world! You are just over thinking this, too much... STOP writing, now! Pete said this will be hard, so it's normal to feel like this!
- Pete is always write! I am dropping the pen because my hand already hurts.
- Yeah, wright! like he's standing on his green chair listening all day to crazy people! What the fuck can be normal after that! My eyes remain on the red pen moving in front of me, near the laptop.
- Still...he's wright, I mean it really feels like "hell"... if hell is torture, craving for all of you! turning from the desk and rotating in my red chair.
I am getting up from my chair, leaving the desk, I walk through the room, nervous, between door and the front window. The floral pattern of this carpet is so rusty and sad that I can see strait lines of walking over and over.
- Could be... no! no, I am hear just for a month, or so. It's November 2014.
- I am too tired and it's just 8:08 ... in the morning. It's just sometimes I am so deeply sank in my thoughts, in this strange mind ... I miss you! I want you...
- Hmmm...I bet one day this will be a joke for us!
- OK, I am taking the day off to clear my head, anyway, today I have an appointment with Pete.
I kind of know already what He's going to say about this, but it's good that at least I can talk to someone real, or grounded and sane ... about all of this, just get it out!
- OK, free day! we have business today !!! walking down the stairs.
- what name should I give her, really at some point ... Adriana or Adelina, Maria, no, no! she will be Adela, sounds good! Decided! what about you, maybe I should change your real name...
I think I will drink a green tea, entering the living... I put the kettle and take a sit at the small bar looking for the perfect view thru the two narrow but high windows.
My green tea with apricot flavor is ready. I pour tea slowly into my cup. I sit again, covering the top. My hand redraws one flower on this side of the cup.
I love this floral teacup, you brought it to me one day for no special reason. I remember you in the smallest things.
Morning light stained the wooden floor in the living room... shade trees moving in the wind, dancing on my floor...I put a swing on my phone, and smiling I drink slowly from my teacup, inspiring this sweet sent of tranquility.
At this time there is only shade trees, swing and my flavored tea in the floral cup.
I feel so lucky to be here in the small cottage into the forest, living in this small moment just holding in my hands a cup of tea.
- let's see a list of supplies, if I have to go into the "big city"!
I don't have fresh things, vegetables, fruits, nuts, berries, cereals ...basics, apples.
Oh! here it is one, red. I take the red apple and smell it and then smile. I go at the sink to wash it and as the clear water flows on the red apple, flashes and pieces come back into my mind like a movie, rewind: you smiling with a shirt full of apples from the meadow, handing me a big red apple...
It was such a nice day, working side by side, you drifting away from me some times, with me following your every move. It was so hard to concentrate with you so close all day. I had no control of things, and that scared me for the first time. Smiling I take a big bite from my apple, this soar-sweet flavor reminds me of you and that day.
We had a brake from work and eat under the cherry tree, what could be more perfect then that !!! Table and chairs were set, ham and cheese, smiles.
I was overwhelmed by that sweet sensation of releasing a brake, or taking the hands from the bicycle handles, while on descending slope. I was happy and didn't even know what to do with that unexpected thrill.
I talked a lot and for sure smiled a lot. I don't even remember what I was saying ... And it was summer, a worm sweet breeze with sounds of the earth, near lake and trees gathered in a song.
Now every bite and every red apple will remind me of you, I can't think of nothing else!
All this rushed feelings, it's like i am drowning, still hurts that you are gone, and I just feel my hart in pieces, with all my bruises...
close my eyes to erase some of these tension. Just breath, it's OK. It's just not the time!
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.